Citesc pe un site ortodox că visele vin de la draci, ca să ne încerce. Desigur că e simplu să spui asta cîtă vreme nu poţi dovedi faptic:

 1. Că există draci – nimeni nu i-a văzut sau dacă i-a văzut, nu i-a surprins pe film sau în poze;

2. Că dracii trimit vise.

 Totuşi, oamenii bisericoşi cred în această idee, că visele vin de la draci, şi nu se ocupă de ele, ba dimpotrivă caută să le alunge cu teamă sau să le ţină cumva la distanţă.

 A existat o vreme, înainte de creştinism, cînd visele erau privite cu respect. Mă refer la Artemidor din Daldis, ca să dau un exemplu arhicunoscut, care a scris o carte celebră despre interpretarea viselor. În antichitate, visele erau privite ca mesaje privind viitorul, chiar dacă nu toate.

 De ce oare s-a trecut de la credinţa în profeţia prin vis la aceea că visele sunt de la draci?

 1. Foarte multe vise ne arată lucruri obscene, crime, agresiune, violenţă sau pur şi simplu mese bogate şi chefuri. Ma sunt şi visele de măreţie cînd ne visăm călărind norii. Nu e greu de înţeles că biserica respingînd tot ce este exces în viaţa noastră nu vede cu ochi buni asemenea vise şi le etichetează ca venind de la draci.

2. Biserica nu acceptă ca cineva să poată desluşi viitorul – numai Dumnezeu îl poate revela cuiva (cu condiţia să fie un mare sfînt). Darul profetizării nu-l poate avea orice păcătos, care nu practică ceea ce îl învaţă biserica, deci visele lui nu pot fi de la Dumnezeu, ci de la draci.

 Observăm aşadar că există două categorii de vise pentru slujbaşii bisericii:

1. Visele care vin de la draci – făcute să ne ispitească;

2. Visele de la Dumnezeu, mai rare, care arată într-adevăr viitorul.

 Prima categorie de vise este comună tuturor oamenilor, fie ei creştini sau nu, care nu merg pe calea bisericii. A doua categorie este apanajul sfinţilor creştini.

 Poate să ne indigneze, pe bună dreptate, această opinie severă privind visele şi pe cei care visează. Dar nu trebuie să ne mire. Creştinismul s-a impus treptat nu ca o religie paralelă, ci ca unica religie şi în acest sens a eliminat orice concurenţă. Viziunile vechi au fost alungate în uitare, cărţile şi manuscrisele antice distruse, şi înlocuite cu alte viziuni, creştine.

 Şi astăzi, cînd asistăm la destrămarea ireversibilă a creştinismului cum îl ştiam şi impunerea unuia nou, ecumenic, mai există însă voci, rare ce-i drept, care mai susţin în absolut că lucrurile stau aşa sau aşa în cutare domeniu. Curînd însă pretenţiile de autoritate absolută în domeniul viselor, de exemplu, vor rămîne doar o tristă amintire, în timp ce lumea creştină va adopta vederi mult mai largi.